de atunci capul acesta de capcau cum imi vine acum sa ii zic, a trecut prin multe schimbari, la inceput a fost alb apoi portocaliu , a urmat maro, poate inainte a fost ceva intre roz si asa cum ii ceru la apus :)) iar acum este cum se vede, s-a entinut bine ce sa zic, il dadusem acum cateva sa tot fie vo 2 luni disparut, imi amnteam ca l-am pus la poarta pe langa alti bolovani ce marginesc micul strat de flori, si nu il mai gaseam pe acolo.. cand colo era bine, se "hodinea" langa zidul casei in curte....
..si cand imi amintesc ca blocul de BCA parca il adusesem din padure de undeva,..unde cand eram prin clasa a 6-a construisem cu impreuna cu un prieten si cu fartele sau o casuta in padure.. da cat am ami muncit la aia zi de zi urcam cu bicicletele inarmati cu ciocane, fierastraie, cuie..s idupa ce terminaseram scandurile care ramasesera de la o casa ce se construia la marginea padurii, am inceput sa ducem scanduri de la mine de acasa,nu oricum, pe un carucior de butelie, legat dupa bicicleta mea, pedalam cu schimbul, si tot ajungeam franti de oboseala sus, in poiana, ne asteptau biscuitii si sucul cu care ne dotam.. e un episod din seria Daca te punea cineva sa faci traba asta, nu o faceai, insa ce amintiri faine ne-au ramas.. Unde ramasesem... cand coboram dupa amiaza sau seara uneori, la vale ca sa putem veni cu bicicletele cu o viteza mai mare, mai puneam cate un bloc de BCA in carucior ca sa nu sara cand treceam peste denivelari sa la curbe, cu tate astea mi-amintesc ca o data Tovarasul meu conducea bicicleta mea si a luat un viraj cu viteza as amare incat caruciorul s-a inclinat mult int-ro parte, s-a rostogolit,a revenit pe roti, si si-a continuat drumul, am ras cu pofta si am ramas uimiti totodata cum blocul de bca pe car eil caram de data aceea a ramas tot timpul la locul lui in carut... descoperisem practic forta centrifuga...asa imi amintesc ca din unul din blocurile acelea am mesterit eu aceasta opera, ba cu dalta si ciocanul de lemn, ba cu fierastraul caci mergea mai usor, cu cutitul si surubelnite.., aveam batut in peetele atelierului o oglinda de masina unde ma studiam si vedeam anatomia fetei, mele ,..deci ar putea fi un autoportret ..insa doar ovservam elementele apoi tot viziuneao reprezentam.
Si cum am ineput cu titlul mos pitit, dupa acest cap au mai urmat un alt cap de dragon, balaur asimetric cu palarie de cowboy :)) era inspirata din palaria de paie pe care o purtam aproape zilnic..de ma stiau toti copii din zona dupa bicicleta si dupa palaria de cowboy, palarie careia i-a urmat apoi una in acelasi stil dar din panza, primita de la unchiu meu, care cutreierase prin Spania, de aceea nu m-am mai despartit multa vreme, si acum o mai port cate odata..
Am vrut atunci sa crez ceva mostros, asimetric, se poate vedea diferenta dintre cele doua fete laterale, nari de cal, bot de crocodil, ochi diferiti, palarie adimensionata... am vrut sa fie ceva urat .. si a iesit ceva frumos,.. este putin afectat de trecerea anilor..de ploi, umezeala...
Ceva mai apoi am inceput un pititc, pitic a vrut sa fie pentru ca in acea vreme, parca eram deja la liceu ma gandeam sa fac cativa pitici din aceia chichiosi din ghips sau ciment colorati strident ..imi imaginam eu cum aveam sa ii vand..si multe altele..parca erra si o reclama la tv in acea perioada cu asa ceva.. pana la urma am decis sa nu fac kitch, ci sa fac arta, sa fac unicat si inedit, si din pititc a iesit mos, din colorat iesit alb as putea spune alb-natural daca bca ar fi natural :)).. din lipsa de timp parca si pe asta il incepusem undeva seara,imi amintsc ca ma prinsese inturnericul.. da, mie imi placea si inca imi mai place sa trebaluiesc seara asa de pe la amurc pana pe la 12-1, unchiul meu imi zicea din pricina asta "huhrez", o fi ceva, suntem o parte din noi mai activi noaptea, ..trebuie studiat... i-ar am luat-o pe ulei ca Florin Piersic si inchid paranteze pe care nu am mentionat cand le-am deschis... din pricina ca am abandonat netemrinata lucrarea a ramas asa vreo 3 ani,..
..iar acum cateva zile m-am ambitionat am pus mana pe dalta si alte cele si am terminat lucrare, la o manuta mai aveam cea de ajustat (asta era pe 23 aprilie - norc cu pozele digitale ca pastreaza data- deci a fost in Sambata Pastilor- iata ca imi amintesc cum a pornit treaba eram mobilizat deja pe partea artistica, de la vopsitul oualor (mie imi place sa zic si oualelor), unde am dat i mana de ajutor, si mi-am facut si un ou personalizat (il am si acum intact)
Imi este foarte comod sa lucrez asa ghemuit pe sol ci nu la o masa,,cine stie poate mi se trage de pe vremea cand stramosii ciopleau asa armele din silex si masa de lucru nu era inca inventata.. :)) asta in spirit de gluma..dar chear acum cateva zile un vecin ma intreba de c enu merg la masa de lucru...eram in garajul sau mesteream la ceva, eu am preferat sa lucrez jos gemuit..dupa ce ne-am dus la masa odaa ca imi e incomod, trebuie sa ridici mainile mult peste nivelul umerilor cand lucrezi cu chei, ciocane, apoi un alt motiv, tot ce cadea pe jos, chei suruburi care se rostogoleau de pe masa trebuia adunat, de pe jos deci aplecat... :)) Nicule stii tu ce zic...
Asta nu o fi ea arta comerciala insa pentru mine e mai mult decat suficient, imi da placerea de a fi mesterit ceva, de a vedea un lucru terminat, si mai special de a scapa de gandul ...caci de multe ori pana sa fac un lucru imi sta pe suflet zile si nopti, ma bantuie nu-mi da pace, revine mereu si mereu in gand.. pana cand incerc sa il fac , daca reusesc ma bucur de rezultat, iar daca nu ..asta e asa a fost cu gazeificatorul de lemn (wood gas) o sa va povestesc eu...
Priceperea mea, (atat cat e) mai ales pasiunea si faptul ca ma gandesc si pun mana pe cate o trebaa deasta de sculptura. se datreaza unchiului meu care de mic m-a impins sprea asta inscriindu-ma la cercul se sculptura si modelaj de la Clubul Elevilor si desigur provesorului Zoli Basci care m-a indrumat si invatat timp de 4 ani placerea modelajului si a sulpturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu